ERÖVFFENTLICHT AM 18. FEBRUAR 2015VON DENISE PARIZEKIN EVENTSMIT 21 AUFRUFEN
Die win-win Situation
Die rumänische Malergruppe NOIMA erobert Wien
Künstlerische Interventionen im 7ten – Brücken bauen und Klischees eliminieren
Der rumänische Maler Freund Soria Neamtu kündigte mir die Künstlergruppe NOIMA, aus der Arad-Temesvar Gegend, an und deren Wunsch Wien mittels Malerei auf der Strasse zu erobern. Ich war sehr neugierig auf dieses Projekt, weil die Maler , Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Cosmin Fruntes und Sorin Scurtulescu mich über ihren Plan unterrichteten: Sie malen auf der Strasse 360 Grad Bilder, also quasi Panorama Blicke.
Daher bot ich Ihnen an, u.a. im 7.ten Bezirk, ihre Zelte aufzuschlagen. Der Anblick ihrer Ankunft war grotesk, wie auf der Walz kamen die 4 mit Rucksäcken, gefüllt mit Pinsel, Farben, Paletten, und Staffeleien an und positionierten sich am Urban Loritz Platz und Ulrich Platz. Egal ob Regen, Schnee, Tag oder Nacht, die 4 Künstler bespielten die Strassen Wiens. Jeder Maler platzierte sich so, dass er im 360 Grad Modus 4 Motive auf einer Leinwand festhalten konnte. Was rauskam ist eine analoge Art von 3D. Die verschiedenen Motive überlagern sich, löschen einander nie aus, sonder ergänzen und erzeugen damit eine räumliche Tiefe. In verschiedenen Lagen kommen die 4 Ausblicke übereinander.
Die immer wieder tot gesagte Malerei lassen die Künstler von NOIMA aufleben. Für sie ist Malerei eine Ausdrucksform von Gefühlen, Zuständen, sowie auch ein Kommunikationsmittel einer Metaebene. Sie arbeiten als Gruppe zusammen, weil sie sich damit stärker und aufgehobener fühlen, eine Idee, für die ich mich seit Jahren einsetze. Gerade im neoliberalen Zeitalter der egomanen Gesellschaft sollten Künstler_innen Gruppen bilden und diese Gruppen sich vernetzen, um mehr Aufsehen erregen zu können und vielleicht auch etwas zu bewirken.
Ende Februar findet die Eröffnung des “Projektraum Donauraum” in Stuttgart statt, bei der NOIMA nicht nur in der Entwicklungsphase beteiligt war, sondern ebenso an den einzelnen Orten der Präsentationen entlang der Donau, teilnehmen wird.
Fazit: Die Zeit in Wien nutzen die 4 Maler, um Kontakte zu knüpfen, Künstler_innen und Kurator_innen zu treffen und mit ihren Mäzenen Ausstellungshäuser wie Kunsthistorisches Museum und die Sammlung Essl zu besuchen. Auf meine Frage, wie sie diese Reisen finanzieren, erzählten sie mir von Geschäftsleuten aus Arad, die in Wien arbeiten und dieses Projekt finanziell unterstützen.
Die Win Win Stiutation resultiert daraus, dass die Geschäftsmänner das Projekt finanzieren, dafür ein Wochenende der Kunstvermittlung bekommen. Es werden Führungen durch Museen von den Künstlern organisiert und am Abend wird bei ausgiebigem Essen über Kunst diskutiert. Eine beispielhafte Symbiose die hoffentlich Schule macht.
The win win situation
The romanian painter colleague Sorin Nematu announced me the wishes of conquering vienna by NOIMA, a group of Painters from the Arad-Timisoara region. I was very curious about the project of painting pictures in 360 degrees and agreed to host them in my home district, 7th, and in front of the gallery I am working with, Schleifmühlgasse 12-14.
The appearance of the group, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Cosmin Fruntes and Sorin Scurtulescu was very cordial and the endowment interesting. They were wearing their utensils, brushes, paint, palette and easel on their backs and started immediately painting on Urban Lortiz Place (7th district) or in front of the gallery, during rain and snowy weather. The idea of 360 degree painting is, to collect different views, in a 360 degree angle on one painting, like an analog 3D image. It was nearly impossible to get a 360 in a few days, but they worked it out very stringent and took a bundle of work back home.
The painters had several meetings with gallery owners, curators and colleagues active in Vienna and visited several good adresses like Kunsthistorisches Museum and Essl Collection. The main focus of exchange projects is the networking in an analog version, to meet artists, curators, collectors, directors of institutions and to stay connected for further combined efforts. That´s the reason why I started cooperations with artists and curators from foreign countries, like Baril in Cluj, ODD and Allegra Nomade in Buchurest or Kent Gallery in Istanbul or Sestava in Ljubliana and AKA in Saskatoon, Canada. During a talk in the vienniese bar Jenseits (Afterlife) they explained their ideas of painting and being an artist to Agnes Hamvas (artist) and me (curator). Painting is a way for them searching for answers and a way of investing emotion as well. Painting is not a morally obsolete art, as it is announced in many international art papers. Concept and craft have the same importance.
The ideology of working together, cause together all artist, mostly living in a precarious situation, are stronger, is my own believe and I am working for this idea since 15 years. So I really got stuck to find out more about their projects and future plans. Their next big experience is the “Project room Danube”, which will be opened at the end of February in Stuttgart. Their further stops along the danube river will be in Austria, Hungary and Serbia…
Ciprian Bodea and Sorin Scurtulescu will be present in Stuttgart, where the cultural partnership between several European countries will begin, a partnership in which the idea of the group is included.
When we talked about the financial situation, they mentioned that they have found business men from Romania, who will support and finance them on their way. The quid pro quo for the donators is a weekend with intermediation of art issues by the artists. They do guided tours through museums with the patrons and talk about art during dinners in the evening.?So it is the perfect win win situation for both, the artists are financed and the patrons have the possibility to hear more about art, history, museums by the best teachers they could imagine.?It is in fact a good example for cooperations between art and economics and I would like that this model will become more usual in future times. And I am looking forward to do more projects together with NOIMA.
Denise Parizek 2015
http://www.im7ten.com/die-win-win-situation/
Body and Landscape
26 Gallery / OTA / 18/11/2011 / 10/01/2012
curator Ana Canpean
Propunându-şi observaţia asupra naturii, asupra unor idei sau impresii, trăiri sau revelaţii absorbite din natură Cosmin Frunteş în lucrările sale îmbogăţeşte aspectul realist al peisajului cu valenţe metaforice şi ne relatează în acelaşi timp o poveste a omului. Imaginile contrastante, tuşele groase, pasta densă a expresiilor, evaziunea, refacerea realităţii nu sînt decît câteva elemente ce fac parte dintr–o atitudine faţă de actualităţile sociale, elaborând metafore într–un limbaj fluent, transformând lucrările într–o dialectică a sensului, a culorii, a spaţiului. Artistul repetă ideea sa despre spaţiu, realizând variaţiuni pe aceeaşi temă în pânze cu linii verticale, pe fonduri monocrome, sau în juxtapuneri de culori, cu adăugarea unor materiale diverse redând dimensiunea temporală prin gestul său.
Dincolo de aceste valori simbolice artistul experimentează anumite valenţe cromatice purtând funcţii simbolice. Ideea de germinare este redată prin brunuri sau roşu cărămiziu, sacrificiul moral sau comuniunea om–natură evidentă prin negru sau un roşu închis. Uneori chiar momente distincte ale zilei, contrastează prin alb şi ocru. Această abordare stilistică este una specială şi asociată cu momentul creaţiei subliniat printr–un desen zgâriat adesea în grosimea pastei, fiind în acelaşi timp o formă de recuperare a timpului şi de creare a unei punţi de legătură între om şi cosmos. Efectul expresiv al acestor componente este amplificat prin alternanţa cromatică şi gradarea stratului prin diluări nuanţate. Astfel el încearcă să redea ceea ce l–a emoţionat într–un anume loc şi într–o anume clipă a zilei, fiind o explorare conştientă a complexităţii mijloacelor de expresie, elementele introduse fiind cele liniare, structuri geometrice şi tactil senzoriale în care capacitatea empatică joacă un rol cheie. Fân, flori uscate, pământ ca prezenţă a regenerării corpului şi spiritului, ca memorie personală într–un dialog continuu cu timpul. Artistul utilizează astfel mediul spaţial pentru a captura experienţa timpului.
Scopul autorului este acela de a identifica spaţiul atmosferic cu cel compoziţional şi stabilirea ierarhiei dintre opera de artă şi context. El experimentează o varietate de spaţii făcând apel la o compoziţie formată din repetarea sistematică a unui modul. Gesturi scurte sau largi, în care foloseşte negrul pe culoarea vie definesc nişte câmpuri de forţe cât şi atmosfera unui cer, nor sau aer, pentru ca impresia simplă dar energică a naturii, să definească o stare interioară în funcţie de energia intrinsecă a unei reprezentări sau al unui detaliu al naturii.
Real Life, Sub Carturesti, Bucuresti 2011
author: Mădălina Timofte
How can one represent reality as a mental and affective construct that can be the depository of both the direct observation and the emotion – the affective reaction to that observation?
These co-exist in Cosmin Frunteş’s paintings gathered together in Real Life, as a mode of externalisation of the unity between observation and personal involvement.
Going beyond the straightforward inclusion of reality in the media of painting, the exhibition Real Life offers an affective exploration of the natural space, seen metaphorically as “real life”- where rhe relationships governing the human presence and nature are imbalanced, compressing a background of loss of boundaries, of moral decadence.
The surface of the works is built as a coarse epiderma, hardened by the volume of superimposed layers of paint, jaloning the encounter with reality. The natural elements are found ïmprinted”in the fabric of paint: dried flowers, hay, wax, translating the real and reality into the waving of the personal emotion.
The dark, earhtly tones together with the vibrating grey-charcoals gain depth while contrasted with fresh pastels. The drowning of the space in darkness is more than just a chromatic option but rather the doubling of the refuzal to accept the drought of the natural, vital sevae.
Cosmin Frunteş successfully translates the static, contemplative understanding of landscape into a zone of personal implication and of critical stancing. The landscape becomes here a new form of artistic expression where the imersion in the painting is a given both theoretical and formal. The artist faces us with snap-shots of a double-space inhabitated by nature and man-kind, whereby the former is a landmark for value and the latter is a shadow of mass-culture. The balance thus established between natural and human, is one of intrusive co-habitation where the “humanization of the natural” is in fact an act of distruction.
The experience of witnessing the tension between the two forms of being-ness gives rise to a powerful creating force which completes the understanding of reality.
The desintegration of normality, that which we can call nostalgically sacred space, is visually presented by setting ablaze the “natural”. “the burnt field”changes from a descriptive note into a concept that filtres this experience of the “real”.
The finger-print of actuality is given by the questioning of this “negative being-ness” in the shape of an artistic discours strongly individualised that breathes certitude.
The geometry of the images of Real Life is one spiritual where landscape and portait evolve beyound formal study and where the focus on one specific object – the chandelier – becomes a conceptual lens through which reality is revisited by setting an analysis of the essence.
Real Life, Sub Carturesti, Bucuresti 2011
text: Mădălina Timofte
Cum se poate reprezenta realitatea ca un construct mental şi afectiv care să poată depozita atât datele observaţiei directe cât şi sentimentul-reacţie al acestei întâlniri?
În Real Life această dualitate coexistă în pictura lui Cosmin Frunteş ca modalitate de exteriorizare a unităţii dintre documentare şi implicare personală.
Depăşind simpla includere a realităţii în mediul picturii, expoziţia Real Life prezintă o explorare afectivă a spaţiului natural incendiat ca metaforă a “vieţii reale” unde relaţiile dintre prezenţa umană şi cea naturală nu sunt echilibrate, ci comprimă un fond al decadenţei morale.
Suprafaţa lucrărilor se construieşte ca o epidermă dură, întărită de volumetrii ale straturilor de culoare care marchează întâlnirea cu realitatea. Elementele naturale care se regăsesc “întipărite” în materia picturii: florile uscate, fânul, ceara, traduc simbolic prezenţa realului în materializarea trăirii personale.
Gama închisă a tonurilor de pâmânt împreună cu tuşele vibrate ale unor griuri-cărbune capătă profunzime prin contrastul susţinut cu erupţiile crude ale pastelurilor.
Înnecarea spaţiului în întuneric nu este o simplă opţiune cromatică, ci dublarea unui refuz în faţa secătuirii sevei naturale, vitale.
Cosmin Frunteş reuşeşte să mute semnificaţia statică şi contemplativă a peisajului clasic într-o zonă a trăirii personale şi a criticii în faţa realităţii. Peisajul devine astfel, aici, o nouă formă de exprimare plastică unde imersiunea în lucrare este un dat atât formal cât şi teoretic. Artistul ne pune faţă în faţă cu instantaneele unui spaţiu dublu fiinţat de natural şi uman, unde prima lume este un reper al valorii iar cea din urmă o umbră a culturii de masă. Astfel raportul stabilit între natural şi uman este unul de ‘locuire’ intrusivă unde agresivitatea cu care “umanizarea naturalului” se produce este un act de distrugere.
Experienţa actului de a privi tensiunea dintre cele două forme de fiinţare devine o puternică forţă creativă care întregeşte înţelegerea realităţii.
Dezarticularea normalităţii, a ce putem numi nostalgic spaţiu sacru, este urmărită vizual prin incendierea naturalului. “Câmpul ars” devine din notă descriptivă un concept care coagulează acest simţ al realului.
Amprenta actualităţii este dată de problematizarea acestei ‘fiinţări negative’ sub forma unui discurs puternic individualizat care respiră siguranţă.
Geometria imaginii acestui Real Life este una spirituală unde peisajul şi portretul îşi depăşesc limitele de simplu studiu formal şi unde concentrarea asupra unui anumit obiect (candelabrul) devine direcţie conceptuală prin care realitatea este revizitată prin stabilirea unei problematici asupra esenţei
Stari sociale, Braşov,19 oct. 2010
text: Veronica Bodea Tatulea
Un solid profesionalism de bună şi veche tradiţie, dar şi o pilduitoare şi consecventă modestie, l-au recomandat pe Cosmin Frunteş de-alungul carierei sale de artist plastic.Cine a luat conoştinţă de creaţia sa poate să concluzioneze că în arta lui totul se înscrie în sfera acţiunilor angajate uman. Fără a ignora lumea sensibilă, pictorul nu este tentat de senzaţia rafinată prin estetica vederii, de plăsmuiri în care se pot desluşi armonii de culori, sclipiri, ritmuri, tot atâtea pretexte de elaborări pur lirice sau decantări savante.
Elementele constitutive ale artei sale se află mai degrabă în viziunile nepitoreşti ale spiritului, în imagini ce îşi au originea în gândire şi sentiment, dând prioritate valorilor de expresie, în cadrul unor cicluri. Revenind oarecum la aceleaşi teme, artistul le rezolvă succesiv şi inelar, din ce în ce mai elocvent şi mai concentrat. Personajele sale impun atenţiei existenţa lor particulară şi în general faptul că omul nu este doar o făptură biologică, ci mai ales un participant la o lume spirituală. Privirile din expoziţia precedentă, deschisă nu cu mult timp înainte tot în Braşov, sunt nişte confesiuni agitate ale artistului, tentat să exagereze pentru a pune "motivul" la unison cu comentariul său pătruns de forţa unui protest împotriva realităţii, a existenţei umane care ne dă tuturor un sentiment grav şi apăsător de alienare. Acest nou ciclu de lucrări reflectă nevoia autorului de ieşire dintr-o stare, de trecere în "necunoscut", de a încerca alt limbaj şi de a experimenta tehnic.Dizolvând şi apoi recompunând imaginea, într-o comunitate totală cu pasta, cu paleta, în dezavantajul desenului, pe care de altfel îl stăpâneşte perfect, cum a dovedit-o în expoziţii antreioare, artistul ne propune din nou să privim lumea aşa cum crede el că este. Plăcerea estetică, bucuria pură a retinei, nu constituie în nici un caz scopul demersului său. Denumindu-şi expoziţia "Stări sociale", artistul ne prezintă nişte compoziţii păstoase, combinate cu colaje, în care formele dobândesc o semnificaţie subiectivă împinsă până la desprinderea de configuraţia literală a motivului iniţial, peisaj cu casă sau cu personaje.Ceea ce pare, din punct de vedere al maniarei de lucru, a fi simplă plăcere a lucrării pe suprafeţe, este de fapt efortul dirijat şi susţinut de a capta lumina pe ondulaţiile suprafeţelor împăstate, un mijloc de aproximare materială a nematerialităţii acestui subiect care este lumina. Aceste compoziţii sunt rodul unor experienţe limită, aduse la un prag de ambiguitate a relaţiei cu abstractul, în măsură să provoace mai curând decât să calmeze sensibilitatea privitorului. Ne imaginăm peisaje distruse, dar şi ziduri erodate, lăsând vizibile straturile succesive ale tencuielilor, culori bolnave de umidităţi, griuri calde, ocrii, de pământuri feruginoase, sau reci albastruri- verzui de mucegaiuri, cu urme de culori, texturi cu rugozităţi variate, cu reliefuri, care privite razant, te fac să gândeşti la desprinderi de tencuieli, la faţade căzute, al căror sens s-a pierdut, ca un semn al unei irecuperabile înstrăinări în timp. In toate aceste împăstări recunoaştem un rafinament al modelajului pe suprafeţe, într-o materie exploatată cu virtuţi de magician al aparenţelor.
Autorul pare să facă un fel de arheologie artistică, un fel de sondaj în straturile de memorie ale materiei, din care recuperează mesaje imprimate în chiar structura ei. Expoziţiile lui Cosmin Frunteş reuşesc mereu să evidenţieze bogăţia imagistică şi zonele de profunzime ale artei sale, caracterul ei novator, colaborarea sa cu "hazardul" şi permanentul
său substrat filozofic, într-un demers consecvent pentru exprimarea directă a vitalităţii subconştientului. Prin subiectivismul său, pictorul este foarte aproape de spiritul omului contemporan, care ştie atâtea despre lume încât îi devine din ce în ce mai îndepărtată şi o poate recupera doar emoţional. Ieşită dintr-o energie de inepuizabilă fecunditate şi bazată pe o stăpânire conştientă a mijloacelor, creaţia d-lui Frunteş a solicitat repetate experienţe şi exerciţii intense care au continuat să acţioneze în zonele voinţei şi ale inteligenţei cu o îndoită împlinire - în tehnică şi în dimensiunea spirituală a imaginii.
Creaţia lui Cosmin Frunteş, ca şi a oricărui artist adevărat, se lasă rememorată ca o înlănţuire de verigi suitoare, ca un arhipelag consruit prin voinţa exprimării limpezi de sine în raport cu o lume a cărei înţelegere adâncă este de fiecare dată de o tot mai pură şi laconică siimplitate.